duminică, 11 noiembrie 2012

Monumentul „Ilie Popa” din Jibou

Monumentul Eroilor din cimitirul românesc poartă următoarele inscripţii:

"Mort pentru înfăptuirea României-Mari
Sergent Ilie Popa
Regimentul 15 Infanterie
Pe câmpul de onoare la 20 ianuarie 1919
Ridicat prin Dr. Aurel Hetco fostul comandant al gărzilor naţionale din Jibou şi jur, cu concursul tineretului de la sate - 1920
" (A. Mureşan - 1974)


Împrejurările în care Ilie Popa a fost ucis în schimbul de focuri din gara Crişeni a Zalăului sunt relatate în cartea Dr. Cornel Grad, „1918 – Sfârşit şi început de epocă”.

marți, 23 octombrie 2012

Zile sărbătorite de comuniști la Jibou

 1 Mai 1966 (sau 1967). Defilare în fața tribunei ridicate la Cooperativa Meșteșugărească, lângă biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”

 23 august 1974. Fabrica de mobilă, azi restaurantul Glamour Events Hall.

23 august 1974. Primăria în ținută de sărbătoare.

luni, 22 octombrie 2012

Pietrele Popii din Creaca


La intrarea în localitatea Creaca dinspre Jibou, chiar înainte de tabla indicatoare a numelui localității, se desprinde un drum de țară către dreapta. Pietrele Popii sunt niște formațiuni stâncoase spectaculoase care se află pe o buză de deal din dreapta, cam la un kilometru de șosea. Drumul de care străbate o pășune, apoi se îngustează, dă într-o mică livadă, o ocolește, trece pe lângă niște jnepeni cu frunze prelungi, ca de mătură și continuă la poalele unei pădurici de pini. Vara, stâncile stau ascunse aici, dar ele se reliefează printre trunchiurile de arbori în perioada cât foioasele își pierd frunzele.

Un cap de broască țestoasă (din lateral)

Capul de broască țestoasă (din față). Se remarcă pata cărămizie de ocru, culoare care este acoperită de mușchi și licheni.

„Coarne de cerb” țâșnind din stâncă.

Fotografia nu e atât de spectaculoasă precum se vede la fața locului, unde trunchiul de copac iese dintr-un gheb încolăcit.

„Ciupercuțe” de piatră, aflate undeva mai sus.

duminică, 21 octombrie 2012

Vizita tovarășului Nicolae Ceaușescu la Jibou

.
(Notă din 2018: aceste imagini au fost folosite ulterior în expunerea „Momente din istoria oraşului Jibou”)

În toamna de după inundaţia din mai 1970, Nicolae Ceauşescu a vizitat Jiboul.

Profesorii şi elevii au ieşit dis-de-dimineaţă pe strada principală şi i-au aşteptat sosirea.

Sunt ultimele fotografii unde apar vechile clădiri din Jibou.

Directorii, secretarul de partid şi alţi profesori din liceu.

Peste drum de liceu.

Potrivit obiceiului ţărănesc sălăjean de a cinsti icoanele din casă, deasupra firmei şcolii, a stemei statului şi a siglei PCR au fost puse câte un blid şi un ştergar.

Au fost nişe vremuri întunecate. Lumea tremura şi de frig, şi de teamă.


Dacă doriţi, daţi clic pe textul albastru subliniat ca să treceţi la „Momente din istoria oraşului Jibou (4)”

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Pictorial de toamnă

Am plecat către Muntele lui Rákóczi (Piscuiul Ronei) ca să adun niște bănuței de piatră. Ei se găsesc în număr mare dincolo de viile din Rona, lângă izvorul de sub culme.

Râul Someș poate fi trecut cu piciorul, atât a scăzut apa în urma secetei prelungite din vară.

Un bunicuț și o bunicuță se întâlnesc sub nucul din fața căminului cultural din Rona.

O răstignire artistic cioplită din lemn și îngrijită cu pioșenie, aflată în capătul satului, la răscrucea cu drumul ce coboară înspre Someș.

Nuci.

Un păr sălbatic.

Am urcat pe Piscui pe partea dinspre apus. O potecă duce către Crucea lui Ivănescu, plasată  în 1994 de fostul profesor de istorie de la liceu, în memoria eroilor căzuți în bătălia din 11 noiembrie 1705, în luptele din 1848-1849 și cele două conflagrații mondiale. Ea măsoară 11 metri.

Un grup de turiști începe ascensiunea (fotografie făcută cu zoom/optic maxim).
Creasta nordică duce înspre „peștera” numită „La dumbrăvița”, locul de unde turbuțanii își extrag piatra de construcție pentru temelia caselor.

Orașul Jibou văzut de lângă vârf.

Lângă izvorul unde se găsesc nummuliții, ciobanii au amenajat niște jgheaburi. O răchită cioturoasă de lângă ele seamănă cu o familie de bufnițe.

Două dâre de avion se intersectează pe cer, în forma crucii Sfântului Andrei:
In hoc signo vinces.

marți, 2 octombrie 2012

Sărbătoarea Castanelor - Baia Mare, 2012


Anul acesta, Baia Mare a sărbătorit o săptămână întreagă la sfârşitul lunii septembrie. Noi am ajuns abia sâmbătă, ziua când, în centrul vechi, Filarmonica din Cluj a interpretat „Carmina Burana” de Carl Orff.

Sniţelul la poarta nouă”, un exemple de strategie neconvenţională pentru înhăţarea clienţilor.

Două majorete care se întorc de la paradă.

Păpuşi din tribul cu pălării mici.
(Nu le faceţi cadou celor care practică woodoo, se tem de ele.)

Am trecut din nou pe la muzeul de artă.
Un felinar de epocă şi un graffiti ultra-post-modernist expuse în exteriorul clădirii.

 Reclama îşi dă sufletul comerţului:


Iubite trecător, fă paşii mici,
priveşte şi-apoi scoate banul.
De faci cumpărături de-aici,
Îţi merge bine tot anul!!!

Big Brother e cu ochiul pe sediul Partidului Conservator.

O buburuză aterizată clandestin pe umărul meu, când am trecut pe lângă „Butoiaşul cu bere”.

Famila Györfi la „Expo Flora”.
Vizitaţi blogul „Rongyrázó” ca să vedeţi ce plante a cumpărat soţia.

Kürtőskalács” scris cu rune secuieşti.
Se citeşte de la dreapta la stânga.
Primul K este cel folosit pentru indicarea pluralului, la sfârşitul cuvântului, deci este utilizat greşit aici.

O metodă sadică de a şterge zâmbetul de pe un chip.
O fi vreun afiş electoral uitat pe panou.

Sfârşitul obştesc al tuturor lucrărilor de control.
Şi lucrătorul calificat să le execute.

Un trenuleţ de închiriat. L-am întâlnit de mai multe ori în oraş.